Feeds:
Posts
Comments

Inspirata de A.

Primul ei sarut s-a intamplat intr-o garsoniera intunecata.  S-a spalat multa vreme pe dinti dupa. Si si-a frecat buzele cu sapun pana a simtit ca ii iau foc. A vrut sa scape de stratul de piele de pe ele, sa ii creasca unul nou, nesarutat, la loc. A si scuipat mai multe zile la rand, ca un veritabil baietas de cartier. Pe atunci nu se gandea la India. Sau la MBA. Tot ce vroia era sa scape mai repede de baiatul de pe MIRC.

Garsoniera era in renovare si particulele de praf ii zgariau aerul si plamanii. Cu cheia de la intrare pe care i-o daduse matusa ei scrijelea cuvinte inventate pe zidurile care asteptau sa fie ascunse sub vopsea. Isi dorea sa le dea de gandit zugravilor. Era convinsa ca au o munca plictisitoare si vroia sa ii ajute. O facea din toata inima.

Cateodata venea cu prietenii. Instalatia electrica nu era inca pusa la punct si, o vreme, chicoteau complice, pe intuneric. Apoi, jocul incepea: taceau toti.  Erau doar umbre pe care luminile masinilor din strada le proiectau pe pereti dupa bunul plac. Un diafilm indecis. Dintr-o data, unul dintre ei tipa. Sau facea un zgomot care sa ii sperie pe ceilalti. Niciodata nu i-au mai trecut fiori pe sira spinarii ca atunci.

Cand garsoniera a fost vanduta l-a intalnit pe CEL cu care i-ar fi placut sa se sarute prima oara. PRIMA OARA. Aceste doua cuvinte care te fac sa  gandesti prea mult.

Cu timpul, viata a inceput sa ii ceara din ce in ce mai mult. Nimic nu parea sa fie de ajuns. Simtea cum arde ceva in ea, la fel cum ii arsesera buzele de la sapun. Ii era frica sa fie prea echilibrata. O viata echilibrata cu o dieta echilibrata si un program echilibrat. Toate astea o umpleau de groaza, desi implinirea umana asa era anuntata in reviste sau in sfaturile alb-pe-negru-10 secunde de la televizor. Ah, dar mai erau si acele citate pe net care spuneau ca nicio poveste buna nu incepe cu cineva care mananca in tihna o salata.

Prin urmare, se ducea la meditatii si yoga, iar cu pacea care o umplea scurgea paharele la petreceri tarzii. Isi programa minutios vacantele, dar se urca intr-un tren oarecare, fara sa stie unde o duce. Lua cu 10 cateva examene ca la urmatoarele sa nu se prezinte.

Cand e prea devreme pentru liniste? La ce varsta sa vina linistea, astfel incat agitatia sa fi amestecat destule trairi in tine? Cum sa supravietuiesti cand ZEN e la moda in acelasi timp cu FUCKED UP? Cum sa nu fii in pericol de regret la varsta cand ar trebui sa faci pace cu tot ce ti-a fost oferit?

INDIA a fost la inceput doar un paragraf citit. In timp, a devenit TOTUL.  Unii ii spun aventura. Altii, regasire spirituala.

Linistea te plafoneaza. Haosul iti da forma. In India, haosul si linistea nu se exclud. Asta vroia sa afle: cum e sa te completeze haosul si linistea in acelasi timp.

 

A doua ediție a atelierului s-a încheiat săptămâna trecută la ZonaD și a reunit un grup de oameni care s-au atras și s-au potrivit în feluri pe care sunt sigură că nu le-aș fi putut aranja voit. De fiecare dată mă umplu de recunoștință când văd cum se potrivesc lucrurile atunci când le lași, pur și simplu, să fie, dar mai ales când te deschizi și comunici cu sinceritate, când îți depășești teama de a te privi în oglindă și teama de a fi privit.

Și parcă niciodată până acum n-a fost atâta liniște la studio. Am perceput întregul atelier ca într-un soi de meditație, într-un fel de nemișcare liniștită. Poate pentru că a nins și terasa era plină de zăpadă neatinsă, ca o pătură groasă și pufoasă așternută la picioarele noastre. Am gustat-o.

Cam așa s-a văzut:

Ne-am focalizat pe diferite zone ale corpului, cărora le-am acordat atenție și pe care le-am explorat descoperind emoțiile, gândurile, trăirile pe care le colecționează și le manifestă. Și a fost un atelier cu multă emoție. Am alternat propunerile de scriere cu cele de mișcare atât cu scopul de a descoperi, cât și de a debloca, de a exprima, de a scoate la lumină ceea ce purtăm cu noi.

Ca feeling, cam așa l-am perceput, aproximativ :):

Tema finală a fost să ne scriem scrisori adevărate, pe hârtie, împăturite, puse în plicuri și expediate apoi prin poștă. O parte din ele deja au pornit către destinatare, unele au ajuns, iar altele sunt pe cale să fie scrise. Cum bine remarca una dintre fete, aceasta este o artă care chiar merită resuscitată. Că tot veni vorba, ne-am propus să revitalizăm și blogul – să postăm temele de la atelier, scrierile colaborative, dar nu numai. Ne propunem să continuăm să scriem împreună, să ne menținem atenția vie și să ne gâdilăm creativitatea astfel încât să locuim cu scrierile noastre blogul ca pe un spațiu cald, în care putem povesti.

A fost un atelier cu o profunzime specială, cu oameni a căror sensibilitate m-a mișcat, un atelier în care am (re)întâlnit prieteni care mi s-au pus în față oglinzi prin care m-am avântat ca un explorator în alte lumi – uneori cu teamă, alteori cu curaj, cu râs, dar și cu julituri, cu zbor și cu înot și cu mers în mâini, în genunchi și-n toate felurile. Le-am primit pe toate cu multă recunoștință și cu toată iubirea.

Vă mulțumesc, dragilor, pentru încrederea cu care v-ați deschis inimile și v-ați lăsat purtați de propria poveste în excursiile pe care vi le-am pus la cale!

Să ne continuăm explorarea, să scriem și să postăm, să citim și să comunicăm. Și să ne îmbrățișăm.

Cu recunoștință,

Daniela

PS Titlul este un citat dintr-una din scrierile colaborative.

PPS Multe mulțumiri, ZonaD!

Letter from my body

scrisoare

Una dintre temele de la atelier.
Mixed media (cerneala, piele, lentile).

(Click pentru o versiune mai mare.)

Kindness, be brave

letters-japanese

Scriere colaborativă dezvoltată pe nevăzute în timpul unuia dintre exercițiile de la atelierul Letters from your body. Scrierea le aparține Ioanei și lui Zan, un dansator și coregraf japonez pe care l-am avut ca invitat la una din întâlniri.

Paul von BORAX1

Dacă doriți să vă vedeți scrierile publicate, iată câteva posibilități:

  • Proiectul colectiv Ficțiuni reale, inițiat de Florin Piersic Jr, care așteaptă povestiri spuse la persoana întâi pentru a le reuni într-un volum la editura Humanitas. Data-limită: 31 ianuarie 2013. Mai multe detalii aici.
  • Revista de povestiri – primește constant contribuții, dar a demarat și un proiect mai special, în care așteaptă povestiri pentru suplimentul digital LGBT. Data-limită: 1 februarie. Mai multe detalii aici.
  • Love Issue, unde puteți trimite scrieri în limba engleză și/sau fotografii. Data-limită pentru numărul 8: 1 martie. Mai multe detalii aici.

Spor la scris!

Foto: Paul von Borax.

Prima postare

Iată-mă dând startul blogului colectiv Letters from your body, prin care intenționez în primul rând să reunesc persoanele care au participat la atelierul de scriere creativă și mișcare pe care l-am ținut la ZonaD în noiembrie – decembrie 2012, astfel încât să putem continua să ne jucăm împreună.

Deocamdată (sper că nu pentru mult timp), blogul este în construcție și vă încurajez, dacă vă simțiți inspirați, să veniți cu idei și propuneri despre cum v-ați dori să funcționeze el astfel încât să vă facă plăcere să-l citiți și să contribuiți cu scrieri.

Pe curând!